Despre Clau....

Chit ca o sa afiseze, chit ca nu...tin sa specific ca azi Dragos scrie pe ravasul Claudiei. Mi-a dat voie, deci sunt autorizat. A... desigur ca a impus si o miiiiiica regula... fara linkul blogului meu.Ma tin de cuvant... oricum nickul meu nu poate duce cu gandul la acest blog sau la numele meu adevarat. Ea stie una si buna. Nu isi va face vizualizari doar pentru ca eu sunt mai vechi in domeniu, si eu ....gata. Destul despre blog.Vreau sa scriu despre noi si mai mult despre ea.
Cand am cunoscut-o,Clau era ultimul an la liceu, intra la facultate. La jurnnalism. Eu eram anul III deja. Si pentru ca aveam o multime de prieteni comuni, gusturi comune si stateam foarte aproape, nu reuseam sa ne suportam. Trebuie sa precizez ca ne dadeam niste replici si faceam niste comentarii unul la adresa celulalt de toti aveau impresia ca unul va iesi mort. Nu. Nu a iesit nici unul mort. Inca. Ne-am apropiat la bibleteca, unde initial ne-am certat pe o carte si bibleotecara a reusit sa ne impace cu o carte pentru fiecare. Avand aceasi carte si stand aproape se inampla des sa intersectam drumuri am inceput sa comentam carti, sa iesim la cafele si sa ne indragostim. A fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata, fara sa exagerez. Eu nu am vrut pentru ea jurnalismul, pentru ca stiam ce o asteapta in lumea asta. Dar a fost visul ei, pe care l-a atins ca pe un balon de sapun pentru a se sparge.
Nu imi plac ideile ei fixe. Stie una si buna si pe aia o tine pana nu ii dai cu o dovada concludenta , in cap:), crede in ce spune intodeauna, si e bataioasa nevoie mare. Inainte visa mai mult, se lupta pentru aceste vise...acum le uita intr-un caiet unde scrie. Am citit si m-am regasit intre randuri. Pentru ca eu nu ma invrednicesc sa scriu despre ea pe blogul meu. cu numele pentru ca o amintesc mereu cu pseudonime. Nu mai conteaza. O port in gand. Ma leagat de fiecare ea fiecare fraza pe care o spun, fiecare dimineata in care ma trezesc mai devreme si o vad dorimind cu parul pe spate, par pe care prosteste il tine in coada, sunt momentele in care imi taie rasuflarea. Ma inmoi tot si imi vine sa o mananc cat e de frumoasa. Ma simt norocos, ca bruneta visurilor fiecrui student de la jurnalism din grupa cu ea, doarme chiar langa mine. Si ma iubeste, si niciodata nu mi-a impus cv. Doar m-a vrajit sa fac singur si de bunavoie. (m-am lasat de tutun,asta fiind singura concesie pe care am facut-o cred pentru cnv, major fiind.)O iubesc pentru ca stie exact cine sunt si ce pot, si nu ezita sa imi arate cand fac bine si cand fac rau, pentru ca ma cearta, pentru ca ma alinte si pentru sarutul ala fietbinte de dimineata pe care il astept care toata noaptea in mod inconstient.Ea probabil va citi maine. Voi nu stiu daca o sa cititi vreodata. Nu am scris, nici frumos, nici liric si nici nu cred sa o fi ridicat oe mica mea fiara in slavi. Daca asta am facut, iertare. O iubesc prea mult sa nu o vad perfecta. Noapte buna...