Ploua cu stele de ziua mea

Despre Clau....

Chit ca o sa afiseze, chit ca nu...tin sa specific ca azi Dragos scrie pe ravasul Claudiei. Mi-a dat voie, deci sunt autorizat. A... desigur ca a impus si o miiiiiica regula... fara linkul blogului meu.Ma tin de cuvant... oricum nickul meu nu poate duce cu gandul la acest blog sau la numele meu adevarat. Ea stie una si buna. Nu isi va face vizualizari doar pentru ca eu sunt mai vechi in domeniu, si eu ....gata. Destul despre blog.Vreau sa scriu despre noi si mai mult despre ea.
Cand am cunoscut-o,Clau era ultimul an la liceu, intra la facultate. La jurnnalism. Eu eram anul III deja. Si pentru ca aveam o multime de prieteni comuni, gusturi comune si stateam foarte aproape, nu reuseam sa ne suportam. Trebuie sa precizez ca ne dadeam niste replici si faceam niste comentarii unul la adresa celulalt de toti aveau impresia ca unul va iesi mort. Nu. Nu a iesit nici unul mort. Inca. Ne-am apropiat la bibleteca, unde initial ne-am certat pe o carte si bibleotecara a reusit sa ne impace cu o carte pentru fiecare. Avand aceasi carte si stand aproape se inampla des sa intersectam drumuri am inceput sa comentam carti, sa iesim la cafele si sa ne indragostim. A fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata, fara sa exagerez. Eu nu am vrut pentru ea jurnalismul, pentru ca stiam ce o asteapta in lumea asta. Dar a fost visul ei, pe care l-a atins ca pe un balon de sapun pentru a se sparge.
Nu imi plac ideile ei fixe. Stie una si buna si pe aia o tine pana nu ii dai cu o dovada concludenta , in cap:), crede in ce spune intodeauna, si e bataioasa nevoie mare. Inainte visa mai mult, se lupta pentru aceste vise...acum le uita intr-un caiet unde scrie. Am citit si m-am regasit intre randuri. Pentru ca eu nu ma invrednicesc sa scriu despre ea pe blogul meu. cu numele pentru ca o amintesc mereu cu pseudonime. Nu mai conteaza. O port in gand. Ma leagat de fiecare ea fiecare fraza pe care o spun, fiecare dimineata in care ma trezesc mai devreme si o vad dorimind cu parul pe spate, par pe care prosteste il tine in coada, sunt momentele in care imi taie rasuflarea. Ma inmoi tot si imi vine sa o mananc cat e de frumoasa. Ma simt norocos, ca bruneta visurilor fiecrui student de la jurnalism din grupa cu ea, doarme chiar langa mine. Si ma iubeste, si niciodata nu mi-a impus cv. Doar m-a vrajit sa fac singur si de bunavoie. (m-am lasat de tutun,asta fiind singura concesie pe care am facut-o cred pentru cnv, major fiind.)O iubesc pentru ca stie exact cine sunt si ce pot, si nu ezita sa imi arate cand fac bine si cand fac rau, pentru ca ma cearta, pentru ca ma alinte si pentru sarutul ala fietbinte de dimineata pe care il astept care toata noaptea in mod inconstient.Ea probabil va citi maine. Voi nu stiu daca o sa cititi vreodata. Nu am scris, nici frumos, nici liric si nici nu cred sa o fi ridicat oe mica mea fiara in slavi. Daca asta am facut, iertare. O iubesc prea mult sa nu o vad perfecta. Noapte buna...

Cronica de film...

Am vazut cateva filme...desi recunosc...da...abia acum am vazut "Vagabontul milionar", sau "Slumdog milionare". Un film bun, putin fortat dupa parerea mea, dar bun. Mi sa parut ca e cam siropos sfarsitul, dar sunt cateva scene care au o filozofie proprie. Ca atunci cand copilul orb miroase banii si ii recunoaste ca fiind dolari.Mi sa parut una dintre cele mai elocvente scene al filmului, care in esenta cam despre asta a vorbit. Cei care au vazut filmul si au zis ca e romantic probabil nu au inteles continutul.
Am ceva vreme de cand l-am vazut, dar astazi vorbeam cu cineva care imi spunea ca e dulceag. Dulceag mi sa parut filmul lui Pitt, a carui titlu nici nu l-am retinut. Ceva cu "Ciudata (sau Strania) poveste a lui Benjamin Button",( scuzati daca nu e titlul sau numele corect, dar nu am retinut prea bine)
Trebuie sa recunosc ca pe genul actiune am vazut multe filme, dar le-am uitat imediat titlul sau continutul. Am insistat insa sa vad filmul Brangelinilor si mi s-a parut savuros. Povestea era penibila ca si realism, dar femeie fiind cum sa nu imi placa cand cei doi se tavaleau printre darmaturile provocate de armele ascunse peste tot si bine manuite de bunocul de Pitt si bunoaca de Angelina.
Si obligata de nepoata mea, am vazut rahatul de Harry Potter si nu stiu ce aventura ca am inteles ca sunt mai multe serii. Adica stiu ca sunt mai multe pentru ca de fiecare data aud cate jdemilioane a avut incasari.Filmul e o penibilitate, sincer mi-a placut mai mult "Scooby Doo", si cu asta am spus tot :))
Slabiciuni de femeie trebuie sa recunosc, am si cateva filme la care am plans, dar care acum nu imi vin in minte. Doar clasicul, nemuritorul si suuuuuper umedul Titanic. Eram pustoiaca cand l-am vazut si am plans cand l-am vazut pe bunocul (de la acea vreme) de Leonardo murind.
Cel mai recent film vazut , e unul pe care l-am vazut zilele trecute cu o prietena, desigur pentru ca a insistat foarte mult.Plictiseala ne-a impins sa dam drumul la DVD si sa vedem filmul a carui carcasa mi-a adus un zambet. "27 de rochii". Romantic. Genul Catalinei, dar al meu nu prea. Desi mi-a smuls cateva rastete.