Zilele trecute eram de o deprimare total nepotrivita mie. Dragos era deja plictisit cred de fata mea de curca plouata si imi cere sa iesim.Stiu ca al meu iubit e la fel ca mine, un boem si un vesnic bonlav de literatura, dar discutia pe care urmam sa o avem a reusit sa ma uimeasca prin filozofie. A scris si el pe blog despre asta, dar nu ne facem reclama reciproc (politica de cuplu).
Din vorba in vorba, si argumente si contradictii, eu fiind partea pesimista el aia optimista, mi-a zis un lucru care imi bantuie gandurile de atunci. Discutia e muult mai vasta, dar eu o sa redau doar partea importanta cu adevart:
"- Vezi...Pentru ca traim in Romania.Cu cine sa lupti?cu nesimtirea, cu neglijeznta, cu delasarea??cu furtul??
-Clau...(cand mi-a zis numele m-au trecut fiori reci pe spate, si nu glumesc), viata si pasii merg inainte, chiar daca merg pe alei jegoase...
Tacere..."
Si cum ziceam....o plimbare cu barca pe Dunare, un Jack mic la Amadeus si parca mi-a trecut starea aia deplorabila pe care o aveam...
Merge totusi viata inainte chiar daca merge pe alei jegoase?
Getting To The Point –
Acum 3 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu